Unde-alergi așa grăbit prieten drag... spre ce hotar?
Nu știi tu că alergarea uneori e în zadar?
Nu știi tu că tot ce strângi este doar deșertăciune
Căci aici, pe-acest pământ după tine va rămâne?
Unde-alergi? Nu vezi că timpul nu-ți mai este indeajuns
Și oricât ai încerca nu găsești mereu răspuns?
Fiecare zi ce trece fură-un strop din viața ta
Însă tu alergi într-una parcă nici nu ți-ar păsa...
Totuși uneori, în noapte, simți cum sufletul îți geme
Și tristețea te doboară căci vin doruri să te cheme
Să pornești pe-aripi de gânduri către cerul nesfârșit
În căutarea Celui care te-a iertat și te-a iubit!
O, de te-ai opri din goană prieten drag... De te-ai opri
Să înveți din nou ce-nseamnă a ierta și a iubi
Atunci cât de minunat ți-ar fi drumul pe pământ
Și ți-ai strânge o comoară sus în cer, în cerul sfânt!

Vulcan-04-07-2024
Mary